“OMUL ESTE PROPRIUL SĂU PROMETEU”
Jules Michelet

Prometeu, simbolul oficial al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, statueta care stilizat reprezintă personajul mitic cu acelaşi nume, eroul care s-a sacrificat sărind în ajutorul muritorilor, furând din atelierul lui Hephaistos o scânteie pe care a adus-o pe pământ, atrăgându-şi asupra sa mânia lui Zeus. Stăpânind binefacerile focului, oamenii s-au desprins de starea primordială, într-o condiţie eliberată de lanţurile primitivităţii animale.
Simbolul particular al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi sugerează practic rolul acesteia de ocrotitoare a oamenilor de afaceri din toate domeniile de activitate din judeţul Galaţi.

Hermes, simbolul Sistemului Cameral, mesager al Olimpului, este zeul Comerţului a cărui imagine stilizată reprezintă sigla oficială a tuturor Camerelor de Comerţ şi Industrie din România. Simbolul falic – caduceul – sceptru în formă de baston încolăcit de doi şerpi este un semn distinctiv al lui Hermes, axă a luminii şi emblema păcii. Cei doi şerpi încolăciţi exprimă echilibrul dinamic al forţelor cosmice: focul şi apa, curentul ascendent şi curentuldescendent, semnul universal al împăcării contrariilor.

Zeiţa Astraea, simbolul oficial al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi este Zeiţa Justiţiei (una din cele patru virtuţi cardinale, alături de Vitejie, Cumpătare şi Prudenţă), femeia legată la ochi, ţinând în mâna dreaptă sabia şi în cea stânga balanţa. Ochii legaţi sugerează imparţialitatea, sabia reprezintă voinţa morală de a separa binele de rău, iar balanţa indică împărţirea cinstită a dreptăţii.

“SUVENIR 19 MAI 1927 DIN PARTEA MEMBRILOR SOC. COOP. GHE. FERNIC PREŞEDINTELE LOR”

Statuetă din patrimoniul domnului Preşedinte Lilion – Dan Gogoncea oferită de Patronatul Gălăţean, Preşedintelui Gheorghe FERNIC

Pagina de Istorie

Prima menţionare documentară a oraşului Galaţi (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ştefan al II-lea). Galaţiul a crescut în importanţă după ce turcii au cucerit cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, în iulie-august 1484, oraşul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerţul intern, dar şi în cel polono-turc.

Extinderea pieţei externe gălăţene, susţinută de cea internă şi stimulată de aplicarea Regulamentului Organic în Moldova în ianuarie 1832, a condus la înfiinţarea regimului de porto-franco, prin stăruinţa domnitorului Mihail Sturdza, la 1 iunie 1837. Interesul crescut pentru produsele moldoveneşti, manifestat în special de Anglia, au determinat lărgirea prevederilor acestui asezamânt, Galaţii devenind, în preajma anului Unirii, centrul comerţului Moldovei. Realitate ilustrată de cuvintele lui Mihail Kogalniceanu care constată, după numai trei ani de la ultima ocupaţie ruso-turco-austriacă, după războiul Crimeii, 1853-1856, că portul dunărean este “unul din centrele comerciale cele mai înavuţite ale ţărilor noastre şi a căruia viitoriu este foarte însemnător’.

După războiul Crimeei Galaţiul devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, oraşul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, ales ulterior ca domnitor în Moldova şi în Ţara Românească. Reşedinţa sa găzduieşte în prezent un muzeu.

După Unirea Principatelor, dezvoltarea oraşului s-a accelerat. S-au înfiinţat noi şcoli primare şi s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Şcoala superioară de comerţ “Alexandru Ioan I”, iar în anul 1867 s-a înfiinţat una dintre cele mai vechi instituţii de studiu liceal din ţară, Liceul “Vasile Alecsandri”.
Activitatea economică intensă este ilustrată şi de numărul de fabrici care de la numai câteva în 1870, au ajuns la 41 în 1908.
Activitatea comercială a continuat şi datorită exportului masiv de cereale, despre poziţia pe care o avea portul Galaţi în exportul ţării consulul Franţei din oras nota la 8 aprilie 1870 că “portul Galaţi a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre şi Marea Neagră în Anglia, Franţa şi Italia”. Se recunoştea că înflorirea oraşului se datora regimului de oraş „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.
În anul 1893 inginerul Gheorghe Fernic, care si-a dat seama de pozitia strategica sub aspect economic a Galatiului, a construit primele ateliere de reparatii navale, pe actualul amplasament al Şantierului Naval Galaţi, sub denumirea “Uzinele de construcţii mecanice şi turnătorie de fier şi bronz G. Fernic et. Comp”.
Momentul înfiinţării unităţii industriale “Şantierul Naval G. Fernic et. Comp.” este plasat abia patru ani mai târziu în 1897. Datorită dezvoltării comerţului, în paralel cu şantierul înfiinţat de Fernic au apărut în aceeaşi zonă şi alte ateliere navale mai mici, docuri şi alte dotări, care au fost asimilate una câte una de şantierul lui Fernic, constituindu-se în timp şantierul naval de astăzi.

Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1859 au avut reprezentarea spirituală în rândurile revoluţionarilor gălăţeni. La conacul patriotului român Costache Negri, din comuna cu acelaşi nume, se reuneau la mijlocul secolului trecut personalităţi ale vieţii politice şi culturale ale vremii – Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza., V. Alecsandri, N. Bălcescu.
Conectat la principalele culoare de comunicare ale Europei şi având acces la importanta magistrală de transport pe apă care este Canalul Rin-Main-Dunăre, ce face legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră, Galaţiul are cel mai mare complex de porturi fluviale de la Dunăre, recomandându-se astfel drept unul din cele mai mari noduri de trafic comercial al României.
Atingerea competitivităţii, polarizarea investiţiilor străine şi pătrunderea pe noi pieţe de desfacere sunt asigurate atât de existenţa Zonei Libere cât şi de dezvoltarea parteneriatului şi cooperării transfrontaliere între România, Republica Moldova şi Ucraina.